România nu capitalizează interesul crescut pentru resursele energetice din Marea Neagră, deși dispune de condițiile necesare pentru a deveni un pol european de securitate energetică, potrivit unei analize a Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, susține că România nu este marginalizată pe plan european, ci „nu se impune”, în contextul în care state din regiune și din Uniunea Europeană manifestă interes pentru resursele și poziția sa strategică. El afirmă că vizitele recente ale unor oficiali europeni și regionali în România reflectă nevoia acestora de acces la rute și resurse energetice.
Potrivit specialistului, România nu valorifică acest interes prin negocieri ferme sau prin dezvoltarea unui proiect strategic de țară, invocând probleme precum inerția instituțională și lipsa unei strategii coerente. Acesta consideră că statul român nu reușește să își construiască un statut influent la nivel european.
Analiza subliniază că există o „fereastră istorică” favorabilă, generată de creșterea cererii de energie în Europa și de schimbările geopolitice din regiune. În acest context, România ar beneficia de o combinație de factori, precum resursele energetice, poziția geografică și apartenența la structuri occidentale.
Chisăliță avertizează că alte state din regiune își consolidează rapid pozițiile în domeniul energetic, în timp ce România întârzie luarea deciziilor strategice. El susține că energia trebuie privită ca un instrument de influență geopolitică, nu doar ca o resursă economică.
În opinia sa, România riscă să devină un simplu coridor de tranzit dacă nu își asumă un rol activ în dezvoltarea infrastructurii și în valorificarea resurselor. Specialistul subliniază că poziția de pol regional de securitate energetică necesită decizii rapide și o strategie clară.
AEI propune lansarea unui proiect de țară axat pe patru direcții principale: autonomia energetică, dezvoltarea infrastructurii regionale, consolidarea parteneriatelor strategice și creșterea competitivității economice prin energie accesibilă.
Analiza mai arată că perioada 2026–2035 va fi decisivă pentru redefinirea rolului Mării Negre și pentru politica energetică a Uniunii Europene. În acest interval, competiția pentru investiții va crește, iar deciziile privind exploatarea resurselor vor avea impact pe termen lung.
Chisăliță atrage atenția că încheierea unor acorduri comerciale fără o strategie clară ar putea limita opțiunile geopolitice ale României și ar reduce șansele de a deveni un actor influent în Uniunea Europeană. În lipsa unor măsuri rapide, există riscul ca țara să rateze această oportunitate și să rămână un actor periferic în regiune.